Am făcut franceză încă de la grădiniță, dar până am ajuns eu în Paris, s-a întâmplat să o uit (aproape) toată. Bonjour! Ça va! Je t’aime! – e cam tot ce s-a păstrat în memoria mea activă. Și… Doamne, ce dor mi s-a făcut de orele de franceză din școală!
Dincolo de introducerea jenantă, vreau să mă laud că de trei ani la rând am avut bucuria să merg în Paris, de fiecare dată în perioada Crăciunului. Am mai fost o dată, anul zero – să-i spun așa, dar nu se pune, fiind mai degrabă un check-in din taxi.
Fabulos Parisul, într-adevăr, în primul rând datorită notorietății sale. Îl iubești cu mult înainte să-i treci pragul. Ceea ce nu întotdeauna e bine, aș spune eu, pentru că poate crea fel și fel de așteptări fantasmagorice și dezamăgiri, în consecință, care nu țin neapărat de oraș, cât de experiențe, stare de spirit, context.
Mie mi-a plăcut. De la an la an tot mai mult, parcă. Deși, cum spuneam, l-am vizitat în perioada Crăciunului, când orașul devine neîncăpător din cauza numărului uriaș de turiști, copacii sunt dezgoliți și cerul mai mult înnorat.
Turnul Eiffel rămâne emblematic. Te apropii de el și îl vezi pentru prima dată. E țanțoș, înalt, elegant și ai impresia ai mai trecut pe acolo într-o altă viață. Efectual de wow există, deși… nu e decât o structură gigantică din fier, ai spune. Turnul are 330 metri, poate fi vizitat – oferind vederi panoramice uimitoare, iar seara este iluminat în diverse culori.
În primul an, am bifat multe obiective turistice, cu copiii (deloc entuziasmați) după noi. Apoi ne-am rezumat mai degrabă pe experiențe, care – observ – cu cât înaintez în vârstă, cu atât le prețuiesc mai mult. Lista cu ce e de vizitat/ de neratat în Paris o găsiți peste tot și, poate că, o știți deja pe dinafară (Muzeul Luvru, Catedrala Notre-Dame, Montmartre și Bazilica Sacré Coeur etc), nu vreau să insist asupra lor, deși o să las câteva poze. :
Aș vrea însă să las aici top experiențe “Tina in Paris”; ce locuri inedite am avut ocazia să descopăr și pe care le-aș recomanda celor care vor să exploreze un altfel de Paris.
Bouillon CHARTIER – e ceva mai mult decât o braserie, cafenea sau restaurant. Un loc absolut superb, cu o atmosferă unică, cu clinchet vesel de pahare, linguri și farfurii, cu mâncăruri clasice franțuzești, cu chelneri ca dintr-un film istoric și… n-o să vă vină să credeți, cu prețuri de bun-simț (cu mult mai ieftin decât la Caru’ cu bere din București, de exemplu).
Am recunoscut localul în unul dintre episoadele “Emily in Paris” și… mi-au ieșit inimioare din ochi când l-am (re)văzut. Partea interesantă, care face parte din ineditul experienței, este că la Bouillon Chartier nu se fac rezervări. Pur și simplu vii (la orice oră) și te așezi la coadă. O coadă luuungă, dar plăcută (noi am prins o oră și jumate).
Chelnerii sunt de meserie. Ceva nemaivăzut! Își notează prețurile pe fața de masă (din hârtie) și țin minte tot ce-ai comandat, fără niciun ajutor din partea tehnologiei. Amabili și atât de plăcuți! Și, culmea, nu bacșișul îi motivează. În Franța am observat că nu e la modă bacșișul și asta mi se pare de “Jos pălăria!”.
BOFINGER – (poate că) una dintre cele mai frumoase, emblematice și istorice braserii din Paris. Aici e nevoie de rezervare în prealabil, altfel nu prea ai șanse să prinzi loc la masă. În meniu se regăsesc mâncăruri din acelea simple, dar sofisticate, cu precădere tipic alsaciene. Ni s-au dat pe gust melcii, prin urmare, cu ei am început. Eu am mâncat pui cu un sos dumnezeiesc de bun, iar la desert niște clătite aruncate LIVE în aer, la foc deschis, într-un rom îmbietor. O nebunie!
Curaj pentru stridii nu am avut, recunosc, deși înțeleg că multă lume vine la Bofinger pentru fructe de mare de calitate, gătite impecabil. În dreapta mea, vis-a-vis, era un domn care sa-vu-ra stridii într-un mod profesionist. Mi se tot duceau ochii spre el, nu de poftă, desigur.
Locul în sine este… artă! Podeaua scârțâie, tavanul îți fură ochii, mâncare din farfurie trezește fluturii din stomac. Și aici la fel, chelnerii sunt amabili și zâmbitori în mod autentic, fără interese de bacșis.
LE GRAND PALAIS DES GLACES – practic, cel mai mare patinoar acoperit din lume a revenit sub acoperișul de sticlă de curând restaurat al Grand Palais, iar noi am urcat (timid) pe patine și ne-am bucurat (intens) de acest loc superb din inima Parisului. O activitate extraordinară pentru întreaga familie! patinoar gigant de 3.000 m²
Un patinoar gigantic de 3.000 m² și o tradiție ajunsă la a 7-a ediție. Noi am prins program de zi și de seară, cu lumină naturală, dar și cu proiecții de lumină. Exista și o zonă securizată pentru copiii mai mititei / începători, să poată patina în deplină siguranță.
Cu toată recunoștința pentru aceste trei escapade pariziene, declar solemn că m-aș bucura să am ocazia să continui seria „Tina in Paris”, cu noi descoperiri, aventuri, experiențe, poze și, poate chiar, anotimpuri.
Paris, je t’aime!