Te-ai gândit vreodată că jucăria must-have a copilului tău, de orice vârstă n-ar fie el, poate fi chiar o carte? Fără îndoială, așa și e. Cartea nu e deloc un element demodat, ba din contra, a ținut pasul cu modernitatea, iar astăzi mirajul pe care îl prezintă este de neocolit. Culori, desene, joculețe, abțililduri, povești și mai câte altele găsești aici. Copii sunt fascinați, iar alături de ei, și noi – părinții.
Lui Nichita îi plac mult cărțile. Fiecare pagină pe care o întoarce îi aduce un zâmbet larg pe buze. Cum? Pai foarte simplu, îl încântă să descopere imagini sau figuri identice, dacă i-a atras atenția maimuțica, sigur va da foaie cu foaie până o reîntâlnește și va striga victorios ”ma’muțaaaa”. Așa își dezvoltă imaginația, memoria, ba chiar și vocabularul.
Cărțile sunt educative, iar acest lucru nu presupune ceva rigid, ci din contra, cărțile pentru copii sunt ludice și relaxante. Când plec la drum cu Nichita, fie cu mașina sau metroul, iau neapărat cu mine o cărticică. Doar cu o carte plină de imagini drumul devine mai scurt și mai distractiv. Eu îl rog să-mi arate unde este cățelul, purcelul, rândunica, etc., iar el de fugă îndreaptă degețelul spre figura solicitată. Altă metodă de a-l stăpâni și a-l face să stea cumintel pe scăunel până ajungem la destinație încă nu am găsit.
Tot datorită cărților, Nichita a făcut cunoștință cu multe personaje noi, cum ar fi: pitici, prințese, vrăjitoare; știe cum arată o balenă, un hipopotan sau o maimuță, și are ocazia să-l analizeze mai mult pe Moș Crăciun.
Îmi place să-i cumpăr piticului meu o carticică, în defavoarea unei mașinuțe. Și chiar dacă șanse ca vreun alt copil să răsfoiască cărțile din biblioteca lui Nichita sunt minume (deocamdată!), pe mine mă bucură faptul că el le găsește întrebuințare până la refuz.
[mai, 2012]
