Hai că nu vă țin în suspans, vă divulg din start secretul: eu sunt mama aia din titlu. Și-acum povestea. 
Am fost azi la cursul despre ”Atenția copiilor: De la scurtcircuitare la concentrare„, susținut și organizat de psih. Camelia Chețu & MotherHood Bucharest. Eu, foarte conștiincioasă, mi-am pregătit pix și agendă de acasă (să fie!), m-am culcat devreme (să fiu fresh și odihnită!), m-am organizat cu trezitul, îmbrăcatul și pupat băieții astfel încât să fiu la eveniment cu cel puțin un sfert de oră înainte. Mi-a scăpat un singur lucru: adresa.
Aaa, văzusem eu ceva cu Splaiul Unirii, dar… fiind setată pe Simplifying Mode, se pare că mintea mea a renunțat la ”splai”, iar eu am ajuns – simplu! – la Unirii, moment în care s-a dus tot ”fresh”-ul meu de dimineață și… nu mai zic de punctualitate.
Deci, metrou până la Piața Unirii, apoi ieșit la suprafață agale și în stare din aia ”rară” – de mindfulness. Bau! Acum scot telefonul, intru pe Google Maps și brusc pierd semnalul ”mindfulness”. Pe ecran apare: 40 minute de mers pe jos până la destinație. Patru zeci de minute! De unde le iau? Încep să mă învârt în jurul telefonului. O fi o eroare! Nu, nu e!
Timpul trece, hai să iau un taxi! De unde? E zi de maraton – Half Marathon Bucharest. Azi se aleargă, nu se merge. Tai calea alergătorilor, poate-poate îmi face și mie unul viteză. N-am noroc. Merg mai departe. Tot înainte și cu capul în urmă. Sper să văd un taxi și să-i fac din mână, știți voi… ca în filmele americane. Nimic! Grăbesc pasul. Soarele mă bate în cap, dar măcar am ochelari. Da’ cum să nu fi verificat eu adresa aia? Cuuum? Pfoa, uite acum îmi dau seama că locația e în zona Timpuri Noi și e metrou acolo. Degeaba, mai am fix 24 de minute până la destinație! Să continui să merg, zic!, că tot mă laud că ăsta-i sportul meu preferat!
Da’ pică și acest plan. Apare un taxi cu lumina verde aprinsă. Ridic mâna și se oprește. Fix ca în filme. Eu îi spun că vreau doi pași mai încolo, el ridică din sprânceană către mine și… ca să nu mă dea pe ușă afară adaug: ”plătesc bine”. Așadar, în 3 minute am ajuns acolo unde am vrut, de fapt, să ajung – La firul ierbii, Splaiul Unirii 160B. Am dat 10 lei pe cursă. Cam tot atât cât m-ar fi costat, cu tot cu bacșis, călătoria cu taxiul dacă-l luam de acasă. Asta e, azi nu mănânc cireșe!
La curs a(m) fost OK. Mi-a antrenat atenția Camelia Chețu, are ea un stil seducător de a vorbi simplificat despre chestii sofisticate. Am scris mult și am înțeles cum stă treaba cu atenția la copii. Practic, e un joc de biliard – pentru a introduce bila neagră (Atenția) în buzunarul mesei (Copilul) e nevoie mai întâi să lovești alte bile (motivația, emoția, reglarea impulsurilor). Ha! Cine se pricepe la biliard? Eu sigur nu.
În plus, de ce m-ar interesa pe mine atenția copiilor atâta vreme cât… Dar hai că nu mă lungesc mult cu vorba. Eu atât mai am de spus: la întoarcerea spre casă știam că am metrou direct și trei stații de mers în direcția Anghel Saligny sau Pantelimon. Ce căutam, frate, eu la Eroilor?! Exact, de la atâta (NE)atenție am încurcat peronul și click-ul s-a făcut abia când am ridicat ochii din telefon. Concluziile le trageți singuri! 
Nuu, nu-s proaspăt emigrată în București! : ))
Cu date serioase de la evenimentul despre ”Atenția copiilor: De la scurtcircuitare la concentrare„, organizat de dr. psih. Camelia Chețu & MotherHood Bucharest, revin curând într-o nouă postare.
Până atunci, atenție la neatenție!
