Eu acum ar cam trebui să pregătesc bagajele pentru Grecia, dar m-am ridicat din pat fix pentru a povesti despre escapada de săptămâna trecută la munte. Care n-a fost vreo extravaganță cu moț, însă și-a meritat timpul. Mi-a lăsat sentimentul că săptămâna a fost mai lungă (mișto sentiment) și că poate ce-i câțiva oameni din jur care-mi spun să nu abandonez blogul au dreptate.
La inițiativa unor prieteni, ne-am hotărât să dăm o fugă până la Râșnov. Prima destinație obligatorie pentru familiile cu copii: Dino Parc Râșnov. Am ajuns mai devreme de ora deschiderii, prin urmare am rugat GPS-ul să ne ducă în Tărâmul Elfilor. Ghinion! Elfi n-am văzut, dar măcar am făcut un popas gustos de mic dejun cu prietenii noștri. Întrebarea „dar tu de ce nu mai scrii pe blog?” și încurajările adiacente au fost desertul al cărui gust îl simt și acum. Mulțumesc!
From Râșnov with love
La cererea unui pitic din gașcă am luat trenul-trenuțul-monster-truck-ul sau cum s-o mai chema spre Dino Parc și m-am convins încă o dată că aceste „ajutoare” trebuie eliminate. O plăcere (obligatorie, aș spune) este să ajungi pe picioare la Dino Parc după un drum lung cu mașina. Cei drept, cu zgomotul și fumul tractoarelor pe fundal, se mai duce din plăcere. E și normal. Keep going, însă! Distanța de parcurs este mică – fix cât ați fi stat la coadă pentru biletele de călătorie.
Dincolo de această paranteză zgomotoasă, e frumos, și bine, și interactiv, și fascinant la Dino Parc Râșnov, dar cel mai probabil știți deja asta.
Noi nu suntem la prima vizită (click AICI pentru a vă convinge). Între-timp, am aflat că a fost adus aici un nou exponat și ne-am dorit să facem cunoștință cu domnul Diplodocus – cel mai înalt dinozaur din Sud-Estul Europei, care se ridică la peste 11 metri deasupra pământului. A se observa că am luat-o la fugă. De entuziasm. : )
Ne-am grăbit apoi spre cazare pentru ora se somn a piticilor din gașcă, deci n-am urcat și la cetate. Deși, poate, merita eforul. Sau mai bine nu, atâta vreme cât în joc este somnul de zen al copiilor.
Ne-am oprit la Pensiunea Bergtal situată la 8 km de Dino Parc, într-o liniște perfectă și peisaj sublim. E o pensiune potrivită pentru mers în gașcă, deoarece oferă lounge comun și facilități de grătar. Bucătăria este echipată cu de toate, mașină de spălat vase, frigidere etc. Camerele sunt mari și e foarte, foarte curat peste tot. Proprietara se ocupă de toate.
După ora de somn ne-am întors în Râșnov pentru a vizita Peștera Valea Cetății. E răcoare și bine în peșteră, iar informațiile oferite de ghid sunt impresionante. Must visit de fiecare dată când ajungeți în zonă!
Și care-i legătura cu titlul?
Păi, bine, se știe că drumurile patriei sunt aglomerate (mai ales) în weekend. Fix la dus și fix la întors și fix când ai nevoie de o escapadă (mai ales) la munte. Chestia asta mă obosește teribil doar dacă mă gândesc la ea. Și, în consecință, de muuulte ori am renunțat ușor la ideea de plecare și aventură. Uneori, însă, nu-i rău să nu-ți mai pese de toate astea. Ghiozdanul în portbagaj și hai la drum!
Duminică, la întoarcere, traseul Predeal – Bușteni a durat 1h și 45 minute, vă dați seama? Noroc că priveliștea era frumoasă și copiii cuminți. Altfel, părăseam mașina și-o luam la sănătoasa. Dar chiar și așa, mi s-a părut weekend-ul mai lung și cu mai mult sens. Am reușit să ne detașăm de programul, grijile, rutina din București. O evadare simplă la munte, cu prieteni vechi, face timpul să stea în loc. Chiar dacă, de fapt, timpul trece, doar noi stăm în trafic. : )
P.S. Dacă a fost atât de greu să ajungem la Bușteni în drumul nostru spre București, măcar să urcăm la Cascada Urlătoarea, ne-am spus! Urla cascada, urlam și noi! De B U C U R I E ! De la Bușteni spre București drumul a fost OK. Copiii au dormit, iar noi am ajuns obosiți și încântați acasă.
P.S. Bis. La munte, am fost „certată” de cumătra că scriu rar pe blog și, iată, m-am mobilizat cu acest articol. Sper să vă fi plăcut!
