Erus e un personaj atât de cald și frumos, încât odată întâlnit, îți dorești să-l reîntâlnești din nou, și nou, și din nou. Să călătorești alături de el și, implicit, să descoperi, să înveți, să crești alături de el. Odată cu el! Iar vestea lansării unui nou spectacol-poveste cu Erus la Opera Comică pentru Copii a fost întâmpinată cu mare bucurie de întreaga (noastră) familie.
Vineri, 28 aprilie, mi-am luat copiii de mână și am plecat cu entuziasm și nerăbdare spre Opera Comică pentru a urmări în avanpremieră piesa de tip musical „Erus și Valea Recunoștinței”. Aproape tot drumul am vorbit despre Erus și amintirile din spectacolele precedente: „Erus și Valea Răbdării”, „Erus și Valea Generozității”, „Erus și Valea Iubirii”, copacul și melodia din „Erus și Valea Răbdării” fiind (încă) foarte vii în memoria noastră, deși să fi trecut vreo trei ani de când l-am văzut, iar Robert cel mic al meu chiar era foarte mic pe atunci.
Știam că o să ne placă spectacolul. Știam că o să ne impresioneze decorul. Știam că ne vom amuza și emoționa în egală măsură. Pentru că Opera Comică mereu ridică ștafeta sus, tot mai sus, păstrându-și pasiunea pentru artă și iubirea pentru public.
Ne-am simțit (din nou) extraordinar în scaunele de spectatori și am aplaudat cu energie la final. Povestea ne-a intrat în suflet, alături de personaje, muzică, decor. Și am plecat spre casă cu multe lecții învățate și motive de recunoștință. Mulțumim, Opera Comică pentru Copii!
- Musical după romanul lui Alec Blenche
- Vârsta recomandată: +3 ani
- Regia: Ana Crăciun
- Muzica: Damian Vlad
- Coregrafia: Sabina Chirilă
- Durata: 80 de minute
Aș mai adăuga câteva cuvinte despre programul „Micii Jurnaliști”, care presupune un tur ghidat în spatele cortinei și conferință de presă după vizionarea spectacolului – un alt motiv de recunoștință, iată! O ocazie fabuloasă de a întâlni actorii și echipa realizatorilor, de a face schimb de energie, idei, informații.
Ne-am înscris în program și ne-am bucurat să (re)descoperim oamenii din spatele personajelor și să înțelegem mai bine munca pe care o implică unui asemenea eveniment. Copiii mei nu sunt neapărat vorbăreți și dezinvolți în poziția de mici jurnaliști, dar nici eu nu sunt, deși am niște ani experiență în spate. Emoțiile și lipsa de curaj, însă, nu anulează bucuria de a participa la un astfel de program, declarându-ne de la mic la mare fascinați și recunoscători.
