Când ești părinte, multe cărți îți trec prin mână. Foarte multe, chiar. Și ești obligat să le citești pe toate, că altfel „rămâi clasa”. Profesor mai exigent decât copilul a văzut cineva?
Dincolo de introducerea aceasta cu miez de adevăr, aș vrea să vă prezint o carte de copii, pe care mă bucur că am avut ocazia să o citesc și recitesc în calitate de adult. E haioasă, da! Și enervantă, desigur, pentru că nu-i ghicești finalul din prima. Ilustrațiile sunt simple, trăsnite, creative. Observ că vaca este galbenă, câinele – roșu, oaia – din sârmă ghimpată.
Petunia este personajul principal și o regăsiți în poze și în acțiune pe fiecare pagină. N-o să vă placă de ea, vă asigur. De fapt, ce-ar putea să-ți placă la o gâscă?!
Ca să nu mă transform și eu într-un astfel de personaj, trec la povestit povestea. Petunia – gâsca „neștiutoare și cam prostuță”, după cum o descrie însuși autorul, găsește o carte în iarbă. Și – se știe – cine are cărți e foarte deștept, prin urmare Petunia ia cartea sub aripă și nu se mai desparte de ea. O vezi cu cartea în apă, cu cartea la somn, cu cartea peste tot. E atât de mândră acum și cu nasul pe sus, încât gâtul i se lungește de-un cot, apoi cu încă un cot și, într-un final, i se lungește din cale-afară.
Evident, marea schimbare n-a put trece neobservată. Cocoșul (dar și celelalte animale din gașcă) au început să creadă în înțelepciunea Petuniei și s-o întrebe ce părere are de cutare sau cutare lucru. Astfel că… Bietul cocoș! Biata Ida, găina! Bietul cățel, Vijelie! Bietul cal! Biata pisică! Bieteeeele animale!
Cazuri concrete – iată! – cocoșul nu-și mai scutură creasta după fiecare cucurigu, cum obișnuia, de teamă să nu-i cadă. Înțeleapta Petunia l-a convins că stăpânul i-a lipit pe cap chestia asta roșie (și, probabil, din plastic) pentru a-l putea deosebi de găini. Copleșită și nefericită e acum și găina. Conform numărătorii Petuniei, 3 x 3 = 6, adică mai mult decât 9 pui față de cum știa găina că are. De unde o fi răsărit și alții? Etc. etc. etc.
Finalul nu vi-l dezvălui. Dar vă asigur că sunt multe șanse s-o iertați pe Petunia. Și chiar s-o simpatizați. Descoperirea ei este revelatoare!
Din păcate, ca Petunia sunt multe personaje (reale) în ziua de astăzi. Cu ele ce e de făcut?
***
„Petunia”, de Roger Duvoisin, a fost publicată de Editura Cartea Copiilor. Povestea Petuniei a devenit încă de la prima ediție, în 1950, una dintre cele mai iubite cărți semnate de Roger Duvoisin. Eu am îndrăgit-o de la prima lectură acum, în 2020. Și nu doar eu, ci și ceilalți membri mai mici ai familiei.
