Ne-am făcut bagajele, ne-am luat copiii, ne-am sincronizat cu o gașcă mare din Moldova și am plecat la munte în Bulgaria. Pamporovo.
E prima noastră vacanță la schi în formulă de patru: 2 adulți trecuți de 30 ani, un școlar de 8 ani și un toddler de aproape 3 ani. Eu aș fi rămas acasă cu cel mic, așa cum am făcut și anii trecuți. Doar că a fost taică-su curios să-l pună și pe junior pe schiuri. Când colo, a urcat maică-sa. Dar nici micuțul nu s-a plictisit! Pe sanie.
Sus, pe munte. La schiat sau la pozat?
Pentru mine, aceasta a fost vacanța lui ”eu pot!”. Mai urcasem pe schiuri acum 7 ani, în Bansko, tot Bulgaria, dar n-am stat mult. Cam jumătate de pârtie. Începusem bine, apoi am lăsat frica să preia controlul.
Și-n tot acest timp frica a crescut sau, mai corect spus, a crescut imaginația mea că aș putea rămâne fără juma’ de picior și 3 dinți din față. Dar e minunat când există oameni care cred în tine mai mult decât o faci tu însuți și… ca și cum n-ar face nimic extraordinar, te descalță, îți pun clapari în picioare, îți așează casca potrivită pe cap, îți fac rost de ochelari și cagulă, îți dau bețele în mână și te urcă pe schiuri.
Normal că mi-a răsunat vocea în mijlocul bătrânilor munți, iar, de la ecou, zăpada înghețată se scutura instantaneu de pe brazi. Dar fiecare țipăt de frică în exterior a fost însoțit de un urlet de triumf în interior. Ce bine se simte ”eu pot!”. EU POT!
* Notă. Nu, n-am avut instructor de schi acreditat. M-a preluat cumnatul meu și s-a descurcat nemaipomenit. M-a plimbat două ture de pârtie verde între schiurile lui, mi-a explicat cum să schimb direcția de mers și cum să mă opresc, iar următoarea zi m-am prezentat și pe pârtia albastră.
Doar că, într-adevăr, mai mult decât schiatul sau orice alt sport de iarnă sau de vară, mie îmi place să stau la poze. Și-am stat. Revin cu un articol separat cu poze de la shooting. 🙂
Scurt Review Pamporovo, Bulgaria
Am plecat la 5 dimineața din București (prin Giurgiu -Veliko Tarnovo – Stara Zagora) și am ajuns în Pamporovo în jurul orei 12:00. Am mers fără grabă și am avut și o oprire cu un peisaj divin – un mixt cristalin între apă, munte și raze de soare.
În rest, pot spune că drumul București-Pamporovo e bun și lung de 440 km. Pe geam, stânga – dreapta, imaginile nu sunt tocmai ”europene”. Pare a fi multă sărăcie în Bulgaria, case părăsite, sate neîngrijite.
Dar Pamporovo e altceva. E o poveste. Un orășel plin de pârtii, telescaune și teleferice. Schiuri și snowboarduri. Profilul montan lin fac din Pamporovo o stațiune de schi potrivită pentru începători și intermediari. Dar există și pârtii de schi mai dificile, pârtia ”The Wall” fiind atracția celor care vor mai multă adrenalină.
Skipass-ul „Pamporovo„ permite accesul la toate pârtiile din stațiune. Și nu-s puține. Se poate cumpăra skipass de 1 zi (58 leva/ adult și 35 leva/ copil) sau jumătate de zi (41 leva/adult și 27 leva/copil) sau trei, patru, cinci sau mai multe zile.
Și centrele de închiriere de echipament sportiv se află în imediata apropiere a pârtiilor. Noi am dat 20 leva/ zi. Există și reduceri, în funcție de numărul de zile pentru care închiriezi echipamentul.
Ar mai fi de știut că stațiunea Pamporovo se află în sudul Munților Rodopi, la o altitudine de 1620 de metri și este cea mai însorită sțatiune montană de schi din Europa, cu zăpadă din belșug și priveliști spectaculoase.
Scurt Review Hotel Kamelia 4 stele
Eu niciodată nu mă ocup de vacanțe și cazare. Și nici nu sunt curioasă să văd cum arată hotelul în care vom sta, atâta timp cât știu că vor fi asigurate condițiile decente de locuit. Așa că, odată ajunși la Hotel Kamelia din Pamporovo, a fost o surpriză pentru mine să intru într-un apartament cam cât e și cel din București. Basca, cu super vedere spre pădure.
Bucătărie complet echipată (plită electrică, frigider, cuptor cu microunde, prăjitor de pâine etc.), două băi, dormitor spațios, living primitor. În taxa de cazare intră și accesul gratuit la zona SPA (piscină, saună, sală de sport etc.)
Dar ceea ce m-a încântat pe mine este profilul child-friendly al hotelului. Kamelia Hotel are un loc mare de joacă și personal care să-i supravegheze și distreze pe copii. În fiecare seară se organizau activități interesante și diferite pentru copii (pictură, bricolaj, karaoke, minidisco etc.) Și, de dragul distracției, vorbesc bulgarii și-n română!
Dat fiind că Robert – micuțul meu de 2 ani și 10 luni, n-a avut dispoziție pentru încercat schiuri și nici măcar suportat frigul cu orele, am putut sta cu el afară chiar în curtea hotelului, unde am găsit căsuțe din lemn, leagăne, tobogane, dar și o pârtie – nici prea pustie, nici prea aglomerată – numai bună pentru săniuță. Și în fiecare zi încercam o sanie nouă, gratis, din partea hotelului.
Și mâncarea a fost bună și variată. Noi am avut asigurate două mese pe zi – micul dejun și cina, fix ce-i trebuie unui grup de schiori care pleacă de dimineață pe pârtie și se întoarce spre seară. Pentru că Robert nu facea parte din acest ”grup”, coboram la masă cu el și-i comandam o supă (4 leva).
Și, apropo, mi-a plăcut și poziționarea complexului Kamelia. În 10 minute de mers la pas se ajunge la punctul de plecare cu teleschiul Studenets. Ce poți să vrei mai mult?
De revenit!