Despre alăptare, verde-n față cu stropi de umor!
iMaMA

Despre alăptare, verde-n față și cu stropi de umor!

Sâni pietroşi, mameloane iritate, haine pătate, sutiene băbeşti… Hei, stop! 

Alăptarea e mai degrabă despre căldură, hrană, siguranţă, despre firesc, natural, ideal, despre maternitate la propriu şi beneficii reale pentru mamă, copil şi, ca să fim sinceri până la capăt, pentru întreaga familie.

Eu nu ştiu ce e aia „lapte praf”, cum se alege, cum se prepară şi cum se dă.  Mai bine! Mi-am alăptat puii de cum au venit pe lume, chiar dacă au venit pe căi diferite, unul alegând varianta naturală (braaavo băiatul mamei!), iar celălalt – operaţie de cezariană (of, mai domnişorule, las’ că stăm noi de vorbă!). Nu există mamă care să nu aibă lapte, aşa cum nu există nici lapte de mamă care să nu fie bun. Legea alăptării e simplă: cere şi ţi se va da, corpul producând lapte la nivel de cerere şi ofertă.

Experienţa mea cu alăptarea nu are nimic traumatic în ea şi chiar nu cred că sunt cu stea în frunte. De cum au avut acces la pieptul meu,  ambii nou-născuţi mi-au înşfăcat cu poftă sânii şi n-au avut nevoie de instrucţiuni de utilizare pentru a se bucura de preţioşii stropi de colostru. Normal că au existat şi anumite stângăcii, semnalizate prin ragade şi/sau sâni angorjaţi. Dar mi-am învăţat pe loc lecţia: a se lua poziţie corespunzătoare, de ajutat copilul să prindă în gură atât mamelonul cât şi areola, de avut grijă ca sânii să fie goliţi.

Eu alăptez dimineaţa, la amiază, seară şi de ori de câte ori are chef bebeluşul meu; alăptez în casă, afară, în maşină, în parc, la terasă; alăptez în intimitate, în sânul familiei,  în public. Şi sincer? Până acum n-am observat pe nimeni uitându-se chiorâş la mine sau… oi fi fost eu prea ocupată cu alăptarea, who knows?

Mamă la puterea a doua_3

Ce-mi place mie la alăptare? OK, e o simbioză perfectă între mamă şi copil, un legământ suprem şi o emoţie pe care mi-e cu neputinţă s-o descriu, dar… pe lângă toate aceste trăiri mistice, există atâtea avantaje practice. Nici nu ştiu cu care să încep: ieftin, bun şi mult în kilă. În timp ce alăptez, eu de fapt mă odihnesc şi mai pot să dorm, să ascult muzică, să citesc, să fac poze, să mă joc cu fiu-miu cel mare, să mănânc, să butonez telefonul (oops, asta nu dă bine!) etc. De luat în calcul este şi „dădăceala” proaspetei mămici, am prioritate la masă şi ce e mai bun mi se pune în farfurie (ca să fie clar, se întâmplă când e maică-mea prin preajmă; mulţumesc mamă!), îmi permit să „înnoptez” cu bebeluşul în parc, vizită sau oraş fără a avea grija proviziilor şi, ce bine! dacă tot plecăm cu tot şifonierul în vacanţă, măcar bucătăria o lăsăm intactă.

Din culisele alăptării ar mai fi de notat şi alte aspecte, categoria râsu’ plânsu’. Până se dumeresc sânii cum stă treaba cu cererea şi oferta, te surprinzi cu un sân mai mare şi altul mai mic. Nu-i bai, asimetria e la modă! Dar mai stai puţin, tot în faza de început pregăteşte-te să fii o Cleopatră care se scaldă în lapte. Nu-nu, nu e metaforă, e pe bune: sânii curg mereu. În timp ce unul se goleşte, celălalt boceşte, iar când bebe îşi permite o siesta prelungită, sânii încep să dea p-afară de furie, fără să ţină cont că eşti în parc sau porţi preţioasa rochie de botez. Caz trăit! Producţie de lapte cât să-mi hrănesc întreaga familie, doar ce-mi puneam un maiou că trebuia să mi-l schimb, aşa că îl mai întorceam cu dinaintea-înapoi, măcar să ştiu o treabă.

Se ştie! Pentru a nu se ajunge la complicaţii, sânii trebuie eliberaţi (aici dragi mămici, o pompiţă e o bună investiţie!). Veste bună! Laptele poate fi păstraz în frigider (maxim 24 de ore) sau congelator (maxim 3 luni). Hmmm, sună tare bine! Lăsăm copilul în grija lui tati şi ieşim liniştite în oraş, sau ne facem programare la salon, sau dăm buzna la shopping! Taaare!

Ce-aş avea eu să-mi reproşez la alăptare? Poate zilele mai puţin zen, acele momente de supărare şi tensiune considerate a fi nocive pentru lapte. Mda, stresul şi oboseala inhibă secreţia de prolactină şi de ocitocină. De evitat!

Pentru mine, alăptarea este un act atât de firesc şi natural încât nici nu ar trebui filozofat, combătut sau… voi credeţi că are nevoie de campanie de promovare?  Iar ceea ce mi se pare cu adevărat extraordinar la laptele de mamă este că nu are o compoziţie fixă, variază cu timpul trecut de la naştere, diferă la început faţă de sfârşitul alăptării, variază de-a lungul zilei, îşi schimbă gustul în funcţie de alimentaţia mamei. Laptele matern e un wow accesibil şi un leac bun-la-toate, iar imaginea în care femeia stă cu pruncul cuibărit la piept este una dintre cele mai duioase!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *