Pentru că am menționat în titlu o carte atât de groasă și frumoasă, mă simt datoare să fac o precizare chiar aici, în introducere. N-am început să citesc „Povestea mea” de Michelle Obama stând la coadă pentru depunerea dosarului de schimbare a buletinului, deci – Slavă Domnului! – drumul până la ghișeu n-a durat două săptămâni. Dar trei ore pe un soare arzător, cu mască la gură și fără micul dejun în burtică, tot înseamnă ceva. ☺️
Au trecut 10 ani de când m-am măritat. În consecință de cauză, a venit timpul să-mi actualizez buletinul. Numai bine, pentru că acum am și o adresă nouă de domiciliu. Am pregătit dosarul, căutând pe internet actele de care aveam nevoie. Cu o zi înainte trecusem pe la secția 12 de poliție din sectorul 3 al capitalei să verific programul de lucru, dar n-am avut acces la nicio ușă deschisă, iar foile lipite pe uși și pereți… sorry!, dar mi-a fost greu să le deslușesc. Prin urmare, am sunat și am aflat cu mâine, vineri, de la 8:30 până la 14:30 aveam tot timpul din lume să termin cartea semnată de Michelle Obama.
La ora 9, când am ajuns eu, coada era deja mare (ce bine că mi-am luat de citit!, mi-am zis). Nu există număr de ordin, totul se întâmplă cu vorbit, scanat și memorat omul din fața ta și rămânând pe poziție ca să nu pierzi rândul sau să nu existe motive de conflict mai târziu.
Am citit în picioare, la umbră, apoi – avansând – am citit sprijinită de un gard mic, în soare. Mă luase amețeala și mă gândeam cum ar fi să ajung în fața camerei – care urma să-mi surprindă chipul pentru următorii zece ani – cu jumătate de față bronzată? Nu râdeți, mă ținem și eu în poziție verticală imaginându-mi situații penibile. 🙈
În sfârșit, am ajuns în holul de lângă ghișeu și, mai puțin relevant, la pagina cu „Mulțumiri” din cartea fostei prime doamne a Americii. Eram mândră de mine că am terminat cartea și fericită că, totuși, nu rămân în afara programului pentru schimbarea buletinului.
Atmosfera e jalnică la secțiile de poliție (din sector 3, cel puțin). Dacă ar fi să evaluăm după cum arată, nu s-a produs nicio schimbare în țara asta. Birourile au rămas la fel de neîngrijite și neprimitoare ca acum 10 ani, când îmi făceam eu primul buletin. Personalul, plictisit și aproape dezumanizat.
„Bună ziua!”, îi zic eu doamnei cu un zâmbet care ieșea din masca de protecție. „Închideți ușa!”, bolborosește ea, drept răspuns. (Și nu doar c-am închis-o, am încuiat-o cu cheia, că altfel nu rămânea la locul ei. :)) Așa e protocolul, nimic special.)
Apoi mi-a spus să-mi las geanta, să-mi scot masca și să mă pregătesc de poză. Am văzut o oglindă și m-am bucurat că mai am ruj pe buze. M-am așezat pe scaun și am încercat să zâmbesc natural la cameră. „Sprijiniți-vă de speteaza scaunului!”, s-a răstit doamna la mine. Am executat și, în același timp, am încercat să-mi păstrez zâmbetul. Doar e vorba de o poză pe care o voi purta cu mine în portofel 10 ani de acum înainte. 🙂
Acte pentru schimbarea buletinului expirat
Lista cu acte necesare pentru schimbarea buletinului diferă de la caz la caz, în funcție de motivul pentru care este necesară cererea unei noi cărți de identitate. În cazul meu, buletin expirat, am avut nevoie de următoarele acte:
- Cerere pentru eliberare buletin (se poate printa direct de pe net sau o luați de la ghișeu);
- Certificatul de naștere, original și copie;
- Certificatul de căsătorie, în cazul persoanelor căsătorite sau al soțului supraviețuitor, original și copie;
- Hotărârea de divorț definitivă și irevocabilă, după caz, original și copie;
- Certificatul de deces al soțului/soției decedat/decedate, în cazul soțului supraviețuitor, original și copie;
- Certificatele de naștere ale copiilor cu vârsta mai mică de 14 ani, după caz, original și copie;
- Documentul cu care se face dovada adresei de domiciliu, original și copie;
- Chitanța reprezentând contravaloarea cărții de identitate (am plătit 7 lei, la chișeu);
- Buletinul expirat (care va rămâne la ei, deci nu e nevoie de copie).
În 10 zile lucrătoare, buletinul va fi gata. Mă-ntreb, oare, în 10 zile, atmosfera va fi la fel pe aici?
În loc de concluzie
Ca să nu termin brusc și fără nicio concluzie acest articol, am să las o idee surprinsă în cartea lui Michelle Obama, care mi-a plăcut mult: „… Poți să trăiești în lume așa cum este ea, DAR poți și să muncești ca să creezi o lume așa cum ar trebui să fie.”
