Ani la rând am trecut prin și pe lângă Brăila, dar abia astăzi am avut ocazia sau, mai corect spus, m-am aventurat să fac un popas aici pentru a descoperi orașul (de una singură). Inițial m-am învinovățit pentru că mi-am permis câteva ore de timp liber și cheltuit bani pentru o noapte la hotel, dar apoi mi-am dat voie să mă bucur de împrejurimi noi, aer de toamnă târziu și farmec de oraș vechi. Fără o hartă a obiectivelor turistice în mână, iată ce mi-a ieșit în cale!
Îmi mirosea intens a Dunăre, așa că m-am luat după miros și, într-un sfert de oră de la locul unde m-am cazat, am ajuns pe faleză. Faleza Dunării. M-am plimbat de-a lungul ei. Frumos, liniște, pustiu. Pe alocuri dubios de pustiu.
Piața Traian și Ceasul Public. Mi-a atras atenția mărețul ceas în nuanțe de albastru, dar după ce i-am citit povestea, m-am îndrăgostit de el. Se pare că este una dintre cele mai reprezentative construcții ale orașului, ridicat în anul 1909, devenit simbol al modernizării urbane. Are peste 11 metri înălțime și 4 cadrane susținute de o carcasă metalică, imitând un orologiu de interior, iar construcția lui s-a bazat pe o donație testamentară. Îi șade bine scăldat atât în lumină de zi, cât și în cea de noapte. Și apropo de Piața Traian, aceasta reprezintă Centru Vechi al orașului, „de unde se deschid ca razele soarelui toate arterele acestuia”. : ) Nice!
Biserica „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril” – o identifici ușor, pentru că se află chiar în părculețul din piața Traian, foarte aproape de Ceasul Public. Cochet loc pentru o biserică, aș zice! Nu-mi aduc aminte prea multe despre exteriorul construcției, dar cert este că interiorul m-a lăsat cu gura căscată. La intrarea în biserică am găsit un panou informativ, de unde am aflat că este cea mai veche dintre bisericile existente în raza orașului și, totodată, singura mărturie istorică a împrejurărilor în care, în urma războiului ruso-turc din 1828-1829 și a păcii de la Adrianopol – 1829, orașul și teritoriul din jurul orașului organizate ca raia turcească au reintrat în componența Principatului Țării Românești. Practic, această construcție din Brăila este singura mochee din România care a fost transformată în biserică ortodoxă, fiind și printre singurele lăcașuri care nu au turlă.
Biserica Greacă („Buna Vestire”) nu poate trece neobservată. Este pe deplin spectaculoasă! Aproape că nu-ți vine să-ți iei ochii de la ea. Era liniște și pustiu în curte, iar eu mi-am făcut de cap cu poze din toate unghiurile, declarându-mă mulțumită de vizită fără a-mi trece prin cap să trag de ușă. Dar ce bine că mi-a venit în cap această idee când mi-a reieșit în cale pe traseu. Nici când am vizitat Bazilica Sfântul Petru din Roma n-am spus atât de mulți „wow”. Poate și pentru că acolo din start erau așteptările mari. Sau locul prea aglomerat pentru a putea fi pe deplin savurat. Sau… poate pentru că Biserica Greacă din Brăila chiar este WOW.
Strada Mihai Eminescu. O stradă regală pavată cu piatră, clădiri istorice una lângă alta, romantică și nostalgică în același timp. Strada este destinată în mare parte pietonilor, iar înainte de a fi pavată cu piatră, a fost pavată cu lemn. Cea mai cunoscută construcție de pe această stradă este clădirea în stil baroc a Teatrului Dramatic Maria Filotti. Multe bijuterii mi-au ieșit în cale, unele lustruite și îngrijite, altele abandonate și prăfuite. Mi-a lăsat, totuși, impresia de curat, european, prețios.
Se pare că orașul de la Dunăre a dat lumii nume mari în domenii precum teatru, muzică, literatură şi medicină. Și aceste informații au ajuns la mine foarte natural și simplu, doar mergând la pas prin Brăila, ceea ce mi se pare formidabil! Pe lista personalităților originare din Brăila se află: Hariclea Darclee (una dintre marile soprane ale lumii), Panait Istrati (scriitorul român de expresie franceză), Mihail Sebastian (om de litere), Nicu Alifantis (muzician) etc. M-am oprit asupra mesajelor lăsate de Ana Aslan (academiciana ale cărei produse din gama Gerovital H3 și Aslavital lupta cu efectele îmbătrânirii şi sunt printre cele mai apreciate în lume) și Vasile Băncilă (filosof, pedagog și eseist).
Văd că am încă muuulte poze de turist în Brăila la mine în telefon, dar închei cu una care mi-a lansat invitația de a mă întoarce NEAPĂRAT în acest oraș. Sunt tare-tare curioasă să vizitez Muzeul Umorului, aflat într-o clădire albă ca mireasa.
Și… după toată această povestire, am reușit oare să vă conving că Brăila merită trecută pe lista destinațiilor de tip city-break? M-aș bucura să știu că DA. 🙂
